Arhetipul Puterii & Tehnofeudalismul
În ADN-ul puterii, se regăsesc aceleași structuri și modele care au guvernat relațiile sociale și economice încă din Evul Mediu. Aceste patternuri originale sunt documentate cu lux de amănunte în arhivele contabile și normative ale vremii, care reflectă cu fidelitate relațiile dintre suzerani și vasali, drepturile și obligațiile fiecărei părți, precum și controlul exercitat asupra resurselor și mijloacelor de producție.
În Evul Mediu, puterea era deținută de o clasă restrânsă de nobili, care controlau pământurile și resursele. Aceștia își asigurau autoritatea printr-un sistem complex de vasalitate și feude, unde suzeranii ofereau protecție și pământ vasalilor, în schimbul loialității și serviciilor. Acest sistem era menținut și legitimat prin documente oficiale, acte contabile care înregistrau taxele și impozitele datorate, și prin normative care stabileau drepturile și responsabilitățile fiecărei părți, patronate, de orice altceva, dar nu de Duhul Blândeții…
Astăzi, chiar dacă trăim într-o epocă dominată de post-umanism, unde tehnologia și digitalizarea par să redefinească structurile sociale și economice, în esență, funcționăm încă după aceleași principii eterne ale puterii. Giganții tehnologici contemporani – corporațiile care controlează datele și infrastructura digitală – au preluat rolul suzeranilor de odinioară. Aceste entități exercită un control enorm asupra resurselor moderne, adică datele și informațiile, și își asigură autoritatea prin intermediul unor sisteme complexe de licențiere, abonamente și acces controlat.
Un exemplu concret care ilustrează această dinamică poate fi observat în campaniile electorale din România pentru alegerile locale și europarlamentare. Discursurile politice rămân adesea ancorate în filosofia nimicului și a nimicniciei, unde candidații marionete, manipulați de mai marii lor, își urmăresc propriile interese. Acești “păpușați” căpușează resursele unui stat care pare să nu mai aibă un sistem natural de imunitate, un stat care se autosabotează constant și care a început să-și vândă din organele vitale.
Aceste campanii electorale demonstrează cum tehnologia și rețelele de socializare sunt folosite pentru a manipula percepțiile publicului, pentru a distrage atenția de la problemele reale și pentru a perpetua puterea unei elite restrânse. Mesajele politice sunt adesea goale de conținut, concentrate pe atacuri personale și promisiuni iluzorii, fără a adresa nevoile reale ale cetățenilor. În același timp, resursele statului sunt redirecționate pentru a servi interesele celor care dețin controlul, lăsând puțin loc pentru inițiativa proprie și creativitatea cetățenilor.
Rețelele de socializare și tehnologiile digitale, care la suprafață par să democratizeze accesul la informație și să stimuleze creativitatea, ne joacă adesea feste. Ele consumă din resursele noastre, din voință, din propria inițiativă și creativitate. Utilizatorii devin astfel, în mod paradoxal, atât beneficiari, cât și victime ale acestor sisteme, fiind constrânși să contribuie constant cu date și atenție în schimbul accesului la platforme.
Chiar dacă acest concept de tehnofeudalism a fost adus în discuție și popularizat de economistul Yanis Varoufakis, el se aplică într-adevăr pe absolut orice falie a societății actuale. Fie că vorbim despre economie, educație, sănătate sau divertisment, structurile de putere rămân neschimbate în esență. Ceea ce s-a schimbat sunt doar mijloacele prin care această putere este exercitată și legitimată – de la fortărețele medievale și documentele pergamentoase, la serverele cloud și algoritmii digitali.
Pentru a recupera adevărata noastră libertate și a ne elibera de influența tehnofeudalismului, este esențial să ne deconectăm periodic de la rețelele de socializare și de la dispozitivele digitale. Acest gest de recuperare de sine poate fi transformat într-un ritual necesar și benefic, dar și într-un gest de frondă împotriva structurilor de putere contemporane.