Nenumitul Like Mimetic
Încă nu s-a estompat valul de indignare masivă generat de prestația unui artist cu narativ nefericit, care se manifestă mai mult sau mai puțin artistic sub numele de Gheboasă. Impactul acestuia cu sferele înalte ale societății a condus la defăimarea unui festival fenomen, care din pricina unui cântecel pornografic ar trebui să se autodizolve pe motiv că tinerii sunt influențați negativ.
Câinii latră, ursul merge, iar în povestea asta ursul nu este reprezentat de organizatorii oricărui festival, ci de politica vulgară a platformelor de streaming [Spotify, Apple Music sau YouTube] și cea a rețelelor de socializare care dictează moda, eroii, influencerii și agenda publică globală.
Odată cu avansul rețelelor de socializare, artiștii și casele de discuri au înțeles rapid că popularitatea online poate genera un impact semnificativ asupra carierei lor. Astfel, paradigma tradițională a achiziționării directe a albumelor muzicale s-a transformat într-un peisaj în care succesul și validarea artistică sunt din ce în ce mai mult măsurate prin reacții online, precum like-uri, comentarii distribuiri, care devin monedă de schimb în lumea digitală. Artistul nu se mai reprezintă pe sine, ci redă spectrul limitat de senzații și plăceri care se obțin fără efort fizic, și cu atât mai puțin intelectual. Prin ricoșeu și pentru că nimeni nu-și riscă pielea de amorul artei, criteriul de selecție al unui desfășurător dintr-un festival cu intrare este cel al popularității din online, nu al cronicilor de specialitate.
Vibrația este joasă, ca întotdeauna, doar că din momentul istoric actual lipsește arhetipul the soul of the age al cărui rol este să transceadă râgâitul vulgului într-o chintesență a atributelor superioare ale speciei.
Și dacă tot am pășit pe scena digitală merită să aduc în lumina reflectoarelor fenomenul like-urilor mimetice, în definiție tendința de a “imita” preferințele și opiniile celorlalți, fără o legătură directă cu subiectul. Oamenii sunt mai predispuși să acorde like-uri și să susțină conținutul care a fost deja validat de o mare cantitate de utilizatori. Această dinamică poate duce la un fenomen în care oamenii apreciază și distribuie conținut nu neapărat pentru că îl simt cu adevărat, ci pentru că observă că și alții o fac, în contextul nevoii de apartenență la o turmă un trib.
Nimic nou sub Soare. Istoria se repetă. [alege tu un alt clișeu]. Acest val de indignare va fi înghițit de următorul ș.a.m.d.
Dacă ne-ar păsa cu adevărat, ne-am opri din dat dislike-uri și comentarii negative pentru a ne asocia într-un spațiu real cu intenția clară de a destructura un mecanism care ne devorează instinctul de conservare. Cineva interesat? Nu? Cum așa?
În concluzie [pentru că nu avem happy-end], vă invit să ne îndreptăm spre sursa răului evident, fiecare pe cont propriu. Ne vedem acolo!