Centura de castitate & Inelul gastric
sau Secolul 13 & Secolul 21
În mentalul colectiv al societăților creștine, cultul fecioarei are un rol determinant. Maria, cea de-a doua Evă, salvează principiul feminin de la statutul ingrat de provocator al ieșirii pe ușa din dos a Raiului, la cel de mijlocitor al lui Dumnezeu pe pământ.
Omul, coboară și urcă, înapoi, la Cer, prin intermediul celor două Eve. La fel, și Dumnezeu…
Destul de ciudată introducerea pentru un subiect vulgar, cum este cel al dietei. Nu-i așa? Sunt perfect de acord, dar până la un punct, acela în care toate se întâlnesc pentru a se autodetermina.
De-a lungul timpului, imaginea fecioarei a fost reprezentată de coordonatele antropometrice ale adolescentelor (12 și 16 ani), perioada în care corpul de sex feminin se pregătește pentru a oferi transcendență și permanența speciei.
Dar, în lipsa atributului de bază, cel al purității, anulat de revoluții culturale și sociale, mecanismele societății neo-creștine transferă valorile primordiale ale virginității pe imaginea unui corp încă neînchegat în forma finală și rămâne blocat în această etapă.
Așadar, o disfuncție care conduce la noi tipare comportamentale care impune femeii un alt etalon, cel al siluetei adolescentine. Cine nu arată într-un anumit fel, păcătuiește, este damnat de grup, de societate. Centura de castitate este înlocuită cu inelul gastric și cu alte metode barbare de maltratare a femeii și a ceea ce reprezintă ea, per ansamblu.
Dieta se transformă peste noapte într-o zeiță furioasă care-și pedepsește adeptele adoratoare în cazul în care acestea îi trădează ”legile”.
Starea de grație a omului este starea de bine, de împăcare cu Sinele Superior, în acceptare totală și necondiționată a reprezentării unice a Divinității în oglinda propriului corp.
Cam ciudată și maniera de încheiere și, recunosc, destul de bruscă, însă cred că am scris suficient pentru a enunța o idee ce-mi dă târcoale de câteva zile, solicitându-mă ca purtătoare a Ei de Cuvânt.
foto by Dainis Graveris