Povestitorul se poveștește
Judecata Celestă m-a aruncat pe Pământ, în groapa cu oameni. Mi-ar fi plăcut mai mult în groapa cu lei, sau într-una cu zmei, unde moartea ar fi fost măreaţă şi rapidă. În condiţiile date, trebuie să aştept mult prea mult, atât măreţia cât şi moartea…
Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, am primit accesul în lume într-o arenă cu oameni duşi cu pluta, descendenţi şi continuatori ai unui popor aberant, cu o istorie contorsionată de trădare, individualism şi anarhie. M-am trezit într-o arenă în care regulile jocului nu sunt cunoscute, din simplu motiv că nu au fost inventate, unde jucătorii se pivotează după instinct. Nu există tabelă de marcaj, iar arbitrul este invocat, comod, din Lumea de Dincolo. Haos. M-am născut în haos, într-un spaţiu fără spor, în care timpul este înghiţit, în sec, de orologii ruginite.
Pe aceste coordonate am primit dreptul de a trăi între, cu şi pentru oameni. Mi-am asumat cu dificultate destinul, iar faptul că vă spun această poveste şi nu alta, este consecinţa propriilor slăbiciuni. Am pornit minunata călătoria în trup, ancorată puternic de o altă realitate, care permanent mi-a invocat, hipnotic, atenția și parte importantă din mine. Cu timpul această experienţă şi-a schimbat gradat relevanţa, de la fascinant în copilărie, la obositor, mai târziu. În prezent, nu mai are putere asupra mea. Mă pregătesc de Întoarcere, ceea ce schimbă radical forma de protecţie și manifestare.
Deocamdată, sunt om, în căutarea fericirii existenţiale. Intru în catacombele lumii şi în cotloanele puhave ale trupurilor ce mă înconjoară. Sparg ziduri, trântesc uşi, răstorn situaţii şi bulversez minţi.
Prin aceste pagini, virtuale, deschid poveștile celor asemănători mie, celor care stăpânesc puterea cuvântului şi disting pe fiecare pagină scrisă Grilajul în care litera ţintuieşte plasa de gânduri peste hăul cel Dalb.
Numai cei obişnuiţi cu zborul vor recunoaşte senzația!