elementala Salix Alba
Salcia este un element vegetal asociat Duminicii Floriilor, prin reproducerea simbolică a crengilor de palmier aruncate înaintea lui Iisus în momentul intrării acestuia în Ierusalim, înainte de ceea ce avea să se numească Săptămâna patimilor.
Occidentul creștin, din lipsă de materie primă similară scenei biblice, a improvizat, sincretizând două elemente de esențe diferite. Și, bine a făcut, pentru că în felul acesta a fixat salcia în rândul plantelor sacre și ceremoniale!
Înainte să fie asociată durerii de toate felurile și din toate planurile, Salcia a însoțit [și încă însoțește Păstrătorii în] toate ceremoniile cu și pentru Apă. Preotesele zeiței Hecate și ale lui Helice, doica lui Zeus, dețineau salcia în instrumentarul ritual pentru activarea atributelor superioare ale apei, pentru încărcarea ei și onorarea elementului vital, definitoriu și primordial.
Poate acesta este unul dintre motivele pentru care salcia este omniprezentă în viața omului, desigur în a celui conectat la Natură. Ea alină suferințele fizice, prin remediile extrase din coaja și lăstarii ei, fiind aspirina naturală & ancestrală [conține acidul salicilic, compus din care s-a creat primul medicament sintetic din lume, abia în 1828, de către un farmacist francez și un chimist italian, Leroux și Piria] și, totodată, oferă materie primă pentru crearea de adăpost & consolidare de maluri, unelte, instrumente muzicale și elemente decorative sau apotropaice.
Este peste tot, încât a devenit aproape invizibilă pentru ochii grăbiți, mereu în căutare de false comori strălucitoare.
Și, da, Salix Alba este altfel, diferă în regnul ei, fiind o plantă cu o cheie o interpretare ezoterică aparte, ilustrând paradoxul “ucigașului propriului fruct”, ea avortându-și floarea, înainte să se lege rodul. Așadar, nu înmulțește prin semințe, așa cum fac majoritatea plantelor, ci prin vlăstari, prelungiri vii ale sinelui său.
În planul subtil deține o vibrație puternică prin care spiritul antrenat și dedicat poate accesa planuri din Lumea de Dincolo, în mod special din Lumea de Jos, acolo unde armonia se diluează, iar cântecul se face neauzibil, efect surprins perfect de versurile Psalmului 137: Lângă râurile Babilonului ne-am așezat și am plâns / când ne-am amintit de Sion. / Acolo, pe sălcii / ne-am închis harpele.
Dar pînă-i de ajuns în Lumea de Dincolo, vă invit să celebrăm Viața, în toată diversitatea planurilor și a regnurilor ei. Prin studiu, să ne oglindim Sinele în spectrul divin infinit.
Osana!
Șoaptă: Salix Alba nu se recoltează când Luna este în descreștere