Noima Loop

Scufița Roșie a plecat la Bunicuța cosmică. Fără nici o emoție, a intrat în spațiul întunecat al ocolului silvic și, contrar așteptărilor, a ajuns cu bine, într-un timp record! E drept, nu a mers la pas, ci a alergat ușor, și nici nu avea la purtător coșul icon cu merinde bio. De fapt, a ajuns repede, pentru că bunica primise pensia și, chiar dacă în povestea originală nu se dau detalii, pentru că, noh, protecția datelor personale, Scufița mai avea câțiva verișori…

– Dar ce repede ai ajuns, Scufiță Roșie! O întâmpină fără prea multă tragere de inimă bunicuța, instalându-se comod în fața plasmei, uriașă cât o gură de dragon. Păsărelele nu mai ciripeau, semn că începea serialul de 2 ore din telenovela horror creată pe baza textelor fraților Grimm. Nu te-ai întâlnit cu nimeni pe drum, în pădure?

– Nu, răspunse Scufița Roșie, care își calcula caloriile arse de-a lungul drumului.

– Chiar cu nimeni?

– Cu nimeni-nimeni! Trebuia să mă întâlnesc cu cineva anume?

– Scufiță Roșie, nu ești deloc bine crescută. Mă-ta nu prea vede de tine. Ar fi fost bine, pentru cadența scenariului să interacționezi activ cu cineva, cu orice vietate din spațiul real sau virtual al pădurii. Râde lumea de noi! De-aia nu ai like-uri! Eheei, dacă eram eu de vârsta ta acum, prăpăd făceam!

În sinea ei, Scufița Roșie știa că bunicuța cosmică are dreptate, dar cel mai mult o enerva ”manevra asta” moralizatoare înainte de a-i da banii. De fiecare dată făcea la fel, iar ea, de fiecare dată, îi dădea ”ignor”. Din plasmă se auzeau tradiționalele țipete de spaimă, pe care bunica le halea fără să clipească. Enervată, Scufița Roșie, a plecat din nou în pădure, să-i facă pe plac dementei, să-i dea ce are de dat și basta! Și, chiar dacă genul ei de interacțiune era unul pasiv-miniatural, de data asta, și-a luat inima în dinți și-a intrat în modulul activ-masiv. Și, da, a făcut prăpăd! Prăpăd în lista de ”prieteni și urmăritori”, pentru că cei care contează sunt în drumul tău, sunt în gândul tău și în realitatea de zi cu zi.

Și s-a întâlnit și cu Lupul (personaj colectiv) și, precum se vede în imaginea alăturată, l-a luat cu binișorul și l-a invitat elegant, așa cum o învățase mă-sa. L-a condus la Buna care, nici nu vrem să știm ce i-a făcut, fiind sub influența textelor de adormit copii.

Iar povestea spune că Scufița Roșie și-a reorganizat lista de cunoștințe (nu scriu ”prieteni”, pentru că ciudata asta mică niciodată nu a fost o persoană prietenoasă). Fără supărare! E, cum e în realitate!

The ESC!

---

Valoarea unei povești este dată de cheile de înțelegere asupra vieții. În cazul de față, chiar dacă ieșim de pe cărăruia basmului adaptat, nu ne rătăcim dacă ținem seama de faptul că social media a devenit un instrument puternic de comunicare și conectare, dar, în același timp, a dat naștere unor dinamici sociale complexe și uneori deformate.

Prin intermediul platformelor online, oamenii se pot ascunde în spatele unor identități false sau pot amplifica aspecte negative ale personalității lor, creând o aparență iluzorie și adesea seducătoare. Această metamorfoză a relațiilor umane, în care autenticitatea și relațiile reale sunt suprimate de măști virtuale, aduce aminte de Scufița Roșie care este înșelată de lup în haine de bunică.

În plus, ideea inițierii în fața răului inerent din basmul Scufiței Roșii poate fi asociată cu expunerea la conținuturi negative și dăunătoare pe social media. Tinerii și adulții se confruntă cu presiuni și provocări precum cyberbullying-ul, manipularea informației și dependența de rețelele sociale, care pot avea efecte nocive asupra sănătății mentale și a relațiilor interumane.

Concluzia este că metamorfoza junglei relațiilor umane în era social media reprezintă o realitate complexă și adesea problematică. Este important să fim conștienți de această transformare și să căutăm modalități de a folosi tehnologia într-un mod responsabil și constructiv, menținând autenticitatea și integritatea în relațiile noastre. Totodată, trebuie să fim vigilenți în fața răului inerent al mediului online și să luăm măsuri pentru a ne proteja și a proteja ceilalți de efectele negative ale acestuia.

tablou digital: Darek Zabrocki

iar un brand, pe textele de promovare

Internetul duduie de promovarea la absolut orice și oricine. De la promovarea/lauda de sine, până la anularea unor valori imuabile, totul este permis. Auzi? Tastaturile tastează. Cuvintele curg. Textele se postează. Fluvii de impresii se instalează într-o realitate virtuală #slash paralelă încercând să deformeze voit percepția realității reale.

Exercițiu de conștientizare: Imaginează-te la un concert (cu bilet) la care mergi să-ți asculți trupa preferată într-un recital de senzație, însă, la intrare, pentru că organizatorii nu au bugetat corect evenimentul, primești un headset cu muzica pe care o ai și tu în telefon, iar scena este animată cu imagini de pe youtube. Adică, în locul concertului primești o improvizație care ți-a mușcat din resurse (bani, timp, energie vitală) și din stima de sine (pentru că te simți păcălit) #ghinion? #clanță  

Așa este și cu promovarea din on-line care de cele mai multe ori nu are acoperire în off-line: promisiuni, floricele stilistice, zorzoane, imagini fără mesaj integrat, supradimensionând abuziv așteptările clienților, care, dezamăgiți, se transformă post festum într-un batalion de frustrați al căror feedback negativ poate mitralia brandul până la decredibilizare eternă.

Recunosc, acest text este scris din perspectiva unui comunicator obosit, tot mai uimit de abilitatea clienților de a-și submina propria marcă și prestigiul acesteia, punând serviciile de promovare pe ultimele locuri în lista lor de priorități, precum și de fixismul acelorași că oricine cu câteva noțiuni elementare de scriere și citire poate aduce valoare afacerii pe care o gestionează. Toate, la pachet, o amenințare latentă, nimic mai mult.

Trendul în care proprietarii de afaceri se implică personal în promovare, chiar dacă nu au educația și însușirile necesare, aduce alte riscuri majore. Unul dintre aceste riscuri este cel legat de pierderea obiectivității, ceea ce poate duce la promovarea excesivă a propriilor produse sau servicii, în detrimentul nevoilor și așteptărilor reale ale clienților. De asemenea, proprietarii pot să nu fie la curent cu cele mai recente tendințe și strategii de marketing, ceea ce îi poate lăsa în urmă pe piață.

În plus, dacă promovarea este percepută ca neprofesională sau amatoristică, ea poate afecta reputația brandului și credibilitatea în ochii consumatorilor, ceea ce poate fi foarte dificil de recuperat. Astfel, încercarea de a transforma o promovare inițială defectuoasă într-o campanie de succes poate fi la fel de dificilă ca și încercarea de a transforma o caricatură într-un tablou impresionist.

Recunosc, este mult subiectivism în ceea ce spun, dar și profesionalism pentru că voi insista pe prezentarea principiului cursivității în textele de promovare.

Așadar, în contextul narațiunilor de promovare, cursivitatea este cheia pentru a atrage și reține atenția audienței. O narațiune fluentă creează o experiență de consum plăcută și facilitează înțelegerea mesajului transmis. Mai mult decât atât, o narațiune cursivă este mai memorabilă și mai puțin probabil să fie uitată de către potențialii clienți.

Unul dintre principalii factori care pot perturba cursivitatea unei narațiuni de promovare este fragmentarea subiectelor. Acest fenomen apare atunci când promotorii/influencerii se abat de la subiectul central al mesajului și introduc idei periferice sau irelevante. De exemplu, în promovarea unui hotel, o fragmentare a subiectului ar putea consta în adăugarea unor informații despre evenimente locale, care, deși interesante, distrag atenția de la serviciile și facilitățile oferite de hotel.

Din același registru face parte și fragmentarea verbală care poate compromite cursivitatea oricărei narațiuni, inclusiv pe cea de promovare. Acest aspect se referă la utilizarea unor verbe sau expresii care nu sunt congruente cu mesajul central sau care introduc confuzie. De exemplu, într-o campanie de promovare a unui centru spa, utilizarea unor verbe agresive sau neadecvate, precum “atacați stresul” în loc de “eliminați stresul”, poate crea o impresie negativă și poate descuraja potențialii clienți etc

Fragmentarea semantică conduce la disoluția frazelor, la separarea elementelor esențiale ale unui mesaj coerent. Astfel de situații se întâlnesc, cu precădere, în cazul translației automate din alte limbi, după metoda copierii și mixării haotice a mai multor texte, care au ca produs final un mesaj peticit, care, de cele mai multe ori, descurajează prin absența cursivității și a autenticității.

Concluzia evidentă este că un brand sau o firmă se expune riscului de a suferi prejudicii semnificative în absența unui mesaj scris conform rigorilor de stil și de creare de conținut. Chiar dacă formatele rețelelor de socializare permit o varietate de postări, este important de înțeles că promovarea eficientă nu presupune doar prezență, ci și transmiterea unui mesaj coerent și atrăgător. În absența acestor aspecte, postările pot mai degrabă dinamita imaginea brandului decât să o promoveze, subminând credibilitatea și încrederea publicului. Este esențial să se investească timp și resurse pentru a crea conținut de calitate și a respecta regulile de comunicare pentru a asigura o promovare cu adevărat eficientă și pozitivă.

În ultimul paragraf, păstrând aceeași notă de subiectivitate, subliniez angajamentul profund al Noima Loop față de calitatea textelor și mesajele oneste, curate și corect elaborate. Pentru noi, textele / mesajele / grafica nu reprezintă doar un mijloc de comunicare, ci miniaturi artistice capabile să transmită esența și valorile fiecărei mărci pe care o promovăm.

Încă nu s-a estompat valul de indignare masivă generat de prestația unui artist cu narativ nefericit, care se manifestă mai mult sau mai puțin artistic sub numele de Gheboasă. Impactul acestuia cu sferele înalte ale societății a condus la defăimarea unui festival fenomen, care din pricina unui cântecel pornografic ar trebui să se autodizolve pe motiv că tinerii sunt influențați negativ.

Câinii latră, ursul merge, iar în povestea asta ursul nu este reprezentat de organizatorii oricărui festival, ci de politica vulgară a platformelor de streaming [Spotify, Apple Music sau YouTube] și cea a rețelelor de socializare care dictează moda, eroii, influencerii și agenda publică globală.

Odată cu avansul rețelelor de socializare, artiștii și casele de discuri au înțeles rapid că popularitatea online poate genera un impact semnificativ asupra carierei lor. Astfel, paradigma tradițională a achiziționării directe a albumelor muzicale s-a transformat într-un peisaj în care succesul și validarea artistică sunt din ce în ce mai mult măsurate prin reacții online, precum like-uri, comentarii distribuiri, care devin monedă de schimb în lumea digitală. Artistul nu se mai reprezintă pe sine, ci redă spectrul limitat de senzații și plăceri care se obțin fără efort fizic, și cu atât mai puțin intelectual. Prin ricoșeu și pentru că nimeni nu-și riscă pielea de amorul artei, criteriul de selecție al unui desfășurător dintr-un festival cu intrare este cel al popularității din online, nu al cronicilor de specialitate.

Vibrația este joasă, ca întotdeauna, doar că din momentul istoric actual lipsește arhetipul the soul of the age al cărui rol este să transceadă râgâitul vulgului într-o chintesență a atributelor superioare ale speciei.  

Și dacă tot am pășit pe scena digitală merită să aduc în lumina reflectoarelor fenomenul like-urilor mimetice, în definiție tendința de a “imita” preferințele și opiniile celorlalți, fără o legătură directă cu subiectul. Oamenii sunt mai predispuși să acorde like-uri și să susțină conținutul care a fost deja validat de o mare cantitate de utilizatori. Această dinamică poate duce la un fenomen în care oamenii apreciază și distribuie conținut nu neapărat pentru că îl simt cu adevărat, ci pentru că observă că și alții o fac, în contextul nevoii de apartenență la o turmă un trib.

Nimic nou sub Soare. Istoria se repetă. [alege tu un alt clișeu]. Acest val de indignare va fi înghițit de următorul ș.a.m.d.

Dacă ne-ar păsa cu adevărat, ne-am opri din dat dislike-uri și comentarii negative pentru a ne asocia într-un spațiu real cu intenția clară de a destructura un mecanism care ne devorează instinctul de conservare. Cineva interesat? Nu? Cum așa?

În concluzie [pentru că nu avem happy-end], vă invit să ne îndreptăm spre sursa răului evident, fiecare pe cont propriu. Ne vedem acolo!