am învățat de la Apă
Închis pe dinăuntru cu un dubiu personal, m-a întrebat dacă l-ar ajuta să meargă preț de câteva ore la bazin. I-am spus ”da”, cât am știut mai încurajator, chiar dacă întrebarea ținea locul unui nou pretext pentru un episod-pilot de auto-victimizare. Vibrația grea îl ținea departe de scufundarea în apă, de cel mai benefic mod de îndepărtare a toxinelor/păcatelor. A refuzat. Nu avea ”stare”…
Dar, discuția era și pentru mine, generând ”starea” necesară de recapitulare a lecțiilor pe care le-am învățat de la Apă.
Și, m-am scufundat în apă ca-ntr-un portal amniotic pentru a nu uita:
să fiu vindecătoare,
incoloră-inodoră dar, totodată omniprezentă,
atotcuprinzătoare,
caldă,
ușor acidulată,
permisivă,
să confer starea de plutire/ susținere celor cu care interacționez direct,
să fiu vie,
să accept că sunt vie și că prin mine curge viață și pot crea viață,
să clocotesc de pasiune,
să fiu sloi de gheață în zona compromisului de orice fel,
să stau departe de băltiri, broaște râioase, blocaje și oameni colecționari de blocaje,
să iau forma situațiilor,
să uit de rău trecând peste șapte pietre,
să mă evapor din locul/ din omul care nu mă înțelege,
să fiu nor plutitor, răbdător și așteptător de noi provocări
și să cad în formă de ploaie acolo unde sunt dorită și invocată.
Dar, mai ales să nu uit că fiecăruia i se potrivește o anumită Arca-nă prin intermediul căreia va traversa cu succes pasajul cunoașterii, cel prin care se face trecerea din barajul dorințelor în oceanul tuturor posibilităților.