de Drum închis

Nu sunt prea multe de spus atunci când este vorba de un drum închis. Este închis, și gata! Te întorci și lași pașii să te conducă în altă direcție, pe o cale unde înaintea ta se ițesc, multicolore, ca florile de câmp, noi și necesare oportunități pentru creșterea cunoașterii de sine.
Pare simplu, nu-i așa? Așa zic și eu, însă tocmai din acest motiv, asociat și cu cel al minții omenești de a refuza, invariabil, varianta simplă a demonstrației, aterizăm în încurcături greu de descris și, uneori, imposibil de suportat.

Demonstrațiile egotice pe care alegorice, vânătoarea de însemne de putere și nevoia de a fi într-un loc anume (social, profesional, personal) conduc, în timp, la epuizarea totală a resurselor, ceea ce nu sună bine pentru cei care au habar de felul în care se construiește o strategie pe termen lung. Câți dintre noi nu bat la porți închise și câți dintre noi nu au rătăcit pe coridoarele perfide ale castelelor de nisip, efemere fortărețe ale falselor impresii?

Fiind un level de început al cunoașterii de sine, toți cei care au ales această dimensiune pentru experimente inițiatice se nasc cu șansa trecerii prin labirintul iluziilor. Toți intră, dar foarte puțin mai ies. Fiind un joc, este firesc să dețină capcane, generând tabloul șansei, iubirii, succesului, bogăției, puterii, acolo unde nu este și nici nu va fi vreodată. Un perete pe care jucătorii din marile instanțe invizibile realizează o frescă-miraj, ireală, de tip trompe l’oeil, prin care nu ai cum să treci, decât înțelegând că trebuie să te întorci. La urma urmelor, este doar un joc! Miza? Intrarea într-un level superior, cunoscut prin părțile locului cu numele de Rai.

Provocare: nu mai lăsa sfinții să te ”mânânce” până la Marele Salt